In fiecare an pe 25 noiembrie este Ziiua Internationala  pentru eliminarea violentei asupra femeilor, cu aceasta ocazie tragem un semnal de alarma cu privire la amploarea fenomenului de violenta domestica.

In acest context  Asociatia “INVESTESTE PENTRU VIITORUL TAU “BUZAU impreuna cu specialisti din domeniu cu atributii de solutionare a  cazurilor de violenta domestica, discriminarii pe piata muncii si hartuirii sexuale a femeilor, va creea discutii interactive incercand sa identifice cele mai solutii solutii pentru diminuarea violentei in familie, școli, societate, deoarece gasirea unor solutii reale la problematica complexa cu care ne confruntam zi de zi , reprezinta o prioritate pentru noi toti.

VIOLENŢA ÎN FAMILIE

Se numeşte “violenţa în familie” orice act vătămător, fizic sau emoţional care are loc între membrii unei familii. Abuzul în interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni şi familie, ameninţări şi atacuri care în unele cazuri pot duce la moartea unuia dintre parteneri. Deşi până de curând s-a presupus că femeia este cel mai adesea victima violenţei în familiei, în urma unor cercetări s-a descoperit că de fapt numărul bărbaţilor agresaţi este destul de mare. 

Conform Legii 217/2003 violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.

Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.

Formele violenţei în familie

Violenţa fizică – se referă la atingeri sau contacte fizice dureroase inclusiv intimidarea fizică îndreptată asupra victimei. Formele: împingerea, plesnirea, trasul de păr, răsucirea braţelor, desfigurarea, provocarea de vânătăi, contuzii arsuri, bătăi, lovituri cu pumnul, palma sau piciorul, aruncarea în victimă cu diverse obiecte, izbirea de pereţi şi mobilă, folosirea armelor. (Asistenţă Socială, studii şi aplicaţii, Irimescu G., Ed. Polirom, Iaşi, 2005) Violenţa fizică include şi distrugerea bunurilor care aparţin victimei sau pe care cei doi parteneri le stăpânesc şi le utilizează împreună.

Aceasta include:

  • A fi împinsă
  • A fi lovită și pălmuită.
  • A fi bătută cu bețe, bâte de golf, bâte de hurley, ciocane și curele.
  • A fi înjunghiată cu cuțite și bucăți de sticlă.
  • A vă astupa gura pentru a nu țipa în timpul atacurilor fizice.
  • A fi scuipată și murdărită de urină.
  • A fi bătută sever, a fi trasă de păr.
  • A fi bătută și violată în timpul sarcinii, a fi aruncată pe scări în jos în timpul sarcinii.
  • A fi lovită cu capul de pereți și de geamurile mașinii.

Violenţa psihologică (cu componenta verbală, emoţională) – Este factorul central în controlul şi manipularea partenerului, prin comportamentele de atac verbal şi cele de ameninţare şi violenţă emoţională. Violenţa emoţională/Abuzul emoţional precede şi acompaniază celelalte forme de violenţă/abuz, dar se poate manifesta şi izolat prin comportamente ce terorizează victima şi îi distrug încrederea în sine. Cuprinde 6 componente importante: frica, depersonalizarea, privarea, supraîncărcarea cu responsabilităţi, degradarea, distorsionarea realităţii. Violenţa verbală se manifestă prin ţipete, urlete, injurii, batjocoriri, porecle adresate victimei, ameninţări, intimidări, insulte şi umilire constantă.

Aceasta include:

  • A fi înjosită
  • A fi criticată în mod constant
  • A fi controlată și monitorizată în mod constant prin folosirea tehnologiei: inclusiv verificarea și înregistrarea folosirii telefonului; verificarea conectărilor telefonice și citirea tuturor mesajelor; abuzatorii folosesc programele spion pentru a citi emailurile și instalează pe ascuns camere în casă.
  • Amenințări din partea abuzatorului că va omorî femeia, copiii, membrii ai familiei femeii, sau pe el însuși, inclusiv detalii despre cum și unde va face acest lucru.
  • Proprietățile sunt distruse, inclusiv mașinile, mobila, hainele și casa.
  • Se referă la dumneavoastră folosind un limbaj jignitor, le considera „un lucru”, folosește de asemenea termeni cum ar, „ticăloasă”.
  • A fi încolțită, deoarece abuzatorul îi ia cheile de la mașină, îi golește rezervorul de benzină, îi fură sau îi distruge telefonul, astfel încât femeia nu poate căuta ajutor.
  • A nu fi niciodată lăsată singură; femeile pot fi urmărite din cameră în cameră; sunt însoțite la toate activitățile din afara domiciliului.

Violenţa sexuală/abuzul sexual – orice activitate sexuală nonconsensuală; Atingeri neplăcute şi diverse injurii, provocate victimei în timpul sau în legătură cu actul sexual, incluzând şi violul marital.

Aceasta include:

  • A fi violată și bătută în mod repetat: a fi dezbrăcată cu forța și violată; a i se spune că e datoria ei să întrețină relații sexuale cu abuzatorul.
  • A fi violată în fața copiilor.
  • A fi violată în cazuri deosebite de vulnerabilitate fizică, de exemplu, chiar după nașterea unui copil.
  • Degradarea sexuală inclusiv folosirea pornografiei grafice și explicite.

Violenţa economică – Abuzul economic duce la scăderea resurselor şi autonomiei victimei. Controlul accesului victimei la bani sau lucruri personale, hrana, mijloace de transport, telefon, si alte surse de protectie sau îngrijire de care ar putea beneficia.

Aceasta include:

  • Controlul asupra finanțelor familiei.
  • A nu avea permisiunea de a avea un venit independent.
  • Obligația de a da socoteală pentru toate cheltuielile inclusiv să aduci chitanțe și socoteală pentru tot ce s-a cheltuit.
  • A nu avea permisiunea să cumperi lucruri personale cum ar fi tampoane sanitare.
  • A lua toate cardurile de bancă ale femeii și a goli conturile comune.
  • Neplătirea sau plata neregulată pentru întreținerea copiilor.
  • Falsificarea semnăturilor femeii pe cecuri.
  • Reținerea banilor pentru femeile care nu vor să întrețină relații sexuale.
  • A nu da bani pentru mâncare pentru femei și copii și bani pentru plata facturilor de întreținere.
  • Folosește recesiunea ca motiv pentru a-și justifica abuzul.

Violenţa socială – sistarea activităţilor şi relaţiilor sociale, izolarea în situaţia de victimă a violenţei în cadrul care favorizează agresarea acesteia pe planul vieţii private şi intime. Duce la izolarea victimei şi lipsirea ei de suport social, cu dificultăţi de ieşire din situaţiile de violenţă.

Mituri (sau „ce spune lumea”) despre violenţa în familie…faţă-n faţă cu realitatea

  • „Femeile provoacă violenţa şi-o merită!” GREŞIT! Violenţa nu este o cale de rezolvare a problemelor. Bărbaţii nu au nici un drept să abuzeze în nici un fel de o femeie, indiferent de „provocare”! NIMENI NU MERITĂ SĂ-I FIE FRICĂ LA EL ÎN CASĂ!!!
  • „Nu este violenţă, ci doar o ciondăneală!” GREŞIT! Există o diferenţă clară între ceartă şi violenţă: în timp ce în ceartă nivelul puterii este aproximativ egal, când intervine violenţa raporturile de forţă şi putere nu sunt la fel, unul având categoric mai multă putere decât celălalt.
  • „Violenţa se întâmplă numai în familiile sărace sau cu nivel scăzut de educaţie.” GREŞIT! Frecvenţa şi gravitatea violenţei nu depind nici de nivelul de educaţie, nici de starea materială, ea apare la nivelul tuturor straturilor sociale.
  • „Violenţa domestică este o problemă privată, nimeni nu ar trebui să se amestece!” GREŞIT! Extinderea acestui fenomen şi complexitatea consecinţelor asupra victimelor, copiilor, familiei şi societăţii, în general, fac din această „boală socială” o problemă a noastră, a tuturor!
  • „De fapt, femeilor le place să trăiască aşa, altfel ar pleca!” GREŞIT! Este uşor să judeci pe alţii, dar sunt multe obstacole datorită cărora unele femei nu-şi părăsesc partenerul: lipsa mijloacelor financiare pentru a-şi întreţine copiii, frica, mentalitatea (treptat, abuzatorul o face să creadă că nu se poate descurca fără el), lipsa unui adăpost ulterior, teama de judecata celorlalţi etc.
  • „Bărbaţii violenţi sunt aşa pentru că au fost abuzaţi/maltrataţi în copilărie sau provin din familii violente.” GREŞIT! Deşi mulţi dintre bărbaţi au suferit abuzuri în copilărie, nu toţi, devenind adulţi, repetă abuzul în relaţiile lor.
  • „Bărbaţii violenţi sunt bolnavi psihic.” GREŞIT! Studiile spun că un procent redus dintre abuzatori suferă de astfel de boli.
  • „Bărbaţii abuzează femeile pentru că nu cunosc alt mod de a-şi exprima sentimentele.” GREŞIT! Realitatea infirmă această idee, printre altele chiar prin comportamentul abuzatorului din aşa-zisa „fază de miere” care urmează după violenţă: bărbatul pare că regretă, cere iertare, promite că nu va mai repeta.
  • „Alcoolul este cauza violenţei domestice.” GREŞIT! Deşi este un puternic factor favorizant, în jumătate din cazuri, abuzatorul nu se afla în stare de ebrietate.
  • „Violenţa se va opri odată şi-odată!” GREŞIT! Studiile arată că, odată început, ciclul violenţei are şanse minime să se oprească, fapt relevat şi de vorba din popor: „cine dă o palmă, o dă şi pe-a doua!”.
  •  

Consecinţele asupra dezvoltării copiilor

Funcţia principală a familiei, creşterea copiilor, este distorsionată cu largi şi dramatice consecinţe în viitor. Perturbarea acestei funcţii se petrece în general, ca o stare de boală cronică ce se acutizează în momentele evenimentelor de violenţă. Cercetările arată că trauma copiilor care cresc într-o atmosferă de violenţă, chiar dacă nu ei sunt victimele directe, este mai intensă şi cu consecinţe mai profunde şi mai de durată decât în cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor şi neglijării din partea părinţilor (Catheline, Marcelli, 1999).

Într-o familie bântuită de violenţă, copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de siguranţă, de viaţă ordonată, de dragoste) sunt profund neglijate.

Funcţiile parentale nu mai pot fi împlinite. O mamă victimă a violenţei soţului este mai puţin capabilă să asigure îngrijirile de bază necesare copilului (hrană, casă, igienă, haine, sănătate fizică) sau să-l protejeze pe acesta de răniri, accidente, pericole fizice sau sociale.

Copleşită de ruşine pentru ceea ce i se întâmplă, de sentimentul eşecului în cea mai importantă relaţie interpersonală, de teroare, de autoacuzaţii (Polman,1994) femeia nu mai este capabilă de a juca nici unul din rolurile impuse de viaţa familiei.

În atmosfera de violenţă, copilul devine cel mai adesea neglijat, expus tuturor relelor, de fapt rămâne într-o singurătate umplută doar de ţipetele celor din jur. Această situaţie este probabil şi explicaţia numărului mare de accidente domestice ale căror victime sunt copiii.

Copiii care cresc în familii violente dezvoltă comportamente şi o condiţie fizică ce-i face uşor de recunoscut. Ei prezintă:

  • Probleme fizice, boli inexplicabile, expuşi la accidente în casă şi în afara casei, dezvoltare fizică mai lentă;
  • Probleme emoţionale şi mentale: anxietate mărită, simţământ de culpabilitate, frica de abandon, izolare, mânie, frica de răniri şi moarte;
  • Probleme psihologice: neîncredere în sine, depresie, comparare cu viaţa mai fericită a colegilor;
  • Probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalţi, probleme cu somnul, enurezie, bătăi, fuga de acasă, sarcini la vârste mici, relaţii pentru a scăpa de acasă, mutilare, consum de droguri şi alcool, comportament defensiv cu minciuna;
  • Probleme şcolare – neîncredere, eliminare, schimbări bruşte în performanţele şcolare, lipsa de concentrare, lipsa de maniere sociale;
  • Identificare cu eroi negativi.

Un lucru mai puţin luat în considerare până acum este faptul că în rândul tinerilor a crescut fenomenul sinuciderii, a tentativelor de suicid şi că pe primul loc în rândul cauzelor se află climatul familial deteriorat şi slaba comunicare în cadrul familiei.

Ce faci dacă ai devenit victimă?

  • Anunţă Poliţia, depune o plângere!
  • Prezintă-te la Institutul de Medicină Legală pentru a-ţi fi eliberat un certificat medico-legal; acesta dovedeşte leziunile provocate prin agresare şi este important pentru încadrarea juridică a faptei;
  • Adresează-te Direcţiei Generale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, dacă sunt copii implicaţi;
  •   Cere ajutorul organizaţiilor care oferă consiliere, sprijin, adăpost;
  • NU-TI RETRAGE PLÂNGEREA!! Te amăgeşti crezând promisiunile lui că nu te va mai lovi, că nu va mai bea… Fă-ţi curaj, dacă nu pentru tine, atunci pentru copiii tăi! Nu rămâne în suferinţă pentru ca „să nu crească fără tată copiii”, le faci MAI MULT RĂU!

Notă:

Informațiile prezente provin de pe https://politiaromana.ro/

Violenta in familie reprezinta un risc major pentru sanatatea victimei. Pe langa efectele imediate asupra sanatatii fizice si psihice, violenta creste riscul dobandirii unor probleme de sanatate severe pe termen lung.

Consecintele asupra sanatatii fizice sunt:

  • comportament auto-distructiv (fumat, sex neprotejat);
  • consum de alcool sau droguri;
  • tulburari gastro-intestinale;
  • astm;
  • migrene şi dureri de cap;
  • vatamari corporale;
  • dizabilitati partiale sau permanente;
  • moarte.

Consecinte asupra starii psihice:

  • depresie;
  • anxietate, teama;
  • respect scazut de sine;
  • disfunctii sexuale;
  • tulburari de nutritie si somn;
  • tulburari obsesiv-compulsive;
  • tulburari de stres postraumatic;
  • suicid.

Cele mai multe victime sunt femei. Un raport OMS publicat in urma cu cinci ani arata ca intre 5 şi 45% dintre femeile din Europa au fost agresate de partenerul intim la un moment dat in viata lor.

Consecintele asupra sanatatii reproductive includ:

  • sarcini nedorite;
  • probleme ginecologice;
  • nasteri premature;
  • greutate mica la nastere a copilului rezultat dintr-o relatie distructiva;
  • boli inflamatorii pelviene;
  • dureri pelviene cronice;
  • mortalitate si morbiditate materna si infantila.

Implicarea autoritatilor si colaborarea intre institutii

Oricat de mult ar incerca victimele sa isi ascunda suferinta, exista situatii cand aceasta iese la suprafata, moment in care specialistii sau persoanele carora victima li se adreseaza pot sa intervina si sa ajute. Fie ca ajunge la un cabinet medical sau la o sectie de politie, identificarea si gestionarea situatiilor de acest gen reprezinta mai curand un proces decat un act in sine, de aceea colaborarea dintre institutii este extrem de importanta.

Victima violentei in familie se poate adresa urmatoarelor institutii:

  • Unitatii de primire urgente din cadrul spitalului sau medicului de familie, pentru ingrijiri medicale;
  • Politiei, pentru a depune plangere impotriva agresorului;
  • Institutului (serviciului, laboratorului) de Medicina Legala, pentru a obtine certificat medico-legal;
  • Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, pentru a beneficia de servicii sociale specifice;
  • Centrelor de violenta in familie (adaposturi, centre de recuperare pentru victimele violentei domestice), pentru a beneficia de gazduire temporara, asistenta sociala, consiliere psihologica si juridica, reinsertie sociala si profesionala, informare sau indrumare catre alte institutii;
  • Unei organizatii neguvernamentale (ONG) care ofera servicii sociale specializate pentru victimele violentei in familie;
  • Directiei de Munca si Protectie Sociala – Compartimentul pentru combaterea violentei in familie, pentru a obtine informatii, consiliere si indrumare catre institutiile competente.

Notă:

Informațiile prezente provin de pe https://www.medlife.ro/

Violenta domestica, comparativ cu alte tipuri de violenta, are aspectele ei specifice, incriminate prin lege. Acestea sunt :

1. Accesul permanent al agresorului la victima. In spatiul privat al caminului nu exista locuri sigure, de ‘adapostire’ si tocmai de aceea agresorul are controi total asupra victimei sau victimelor.Se evidentiaza aici un aspect de terorizare si de neputinta a victimelor.

2. Desfasurarea previzibila a evenimentelor de violenta, in forma ciclica, cu episoade multiple, inevitabile si tot mai frecvente si severe in timp.

3. Angrenarea intregului sistem al familiei. Toti membrii familiei violente devin victime – directe si indirecte – ale agresorului.

1. In cazul violentei domestice apar modificari de structura a personalitatii tuturor celor implicati.
Victima isi va pierde incet stima de sine si va dezvolta indezirabile mecanisme defensive prin care va incerca sa faca fata situatiei. Riscul de a ceda intr-un anumit moment creste pe masura ce situatia se cronicizeaza. El poate ajunge un somer cronic, un alcoolic pastrand relatii cu mediul social din afara familiei doar in grupuri selectate din mediile marginale, cu tulburari de integritate sociala.
Cat despre modificarile de personalitate ale copiilor sub influenta atmosferei de violenta in familie, statisticile care arata o trecere a comportamentelor violente de la o generatie la alta in proportie de 75% , sunt probabil cea mai convingatoare si cruda marturie.

2. Relatiile emotionale dintre cei doi poli ai conflictului sunt un alt specific al violentei domestice. Poate ca cea mai devianta manifestare emotionala in relatia agresor-victima e sindromul Stockholm. Sindromul, descris in situatii de teroare in care victimele ajung sa se simta legate emotional de agresor, sa fie de partea acestuia in cazul cand s-ar lua masuri din afara impotriva lui, e o manifestare patologica a atasamentului.

Regulile dupa care se instaureaza aceasta traire sunt: amenintarea vietii si intercalarea unor momente de slabire a amenintarii sau chiar de ingaduinta si intelegere, in cursul amenintarii.
De asemenea, tinand seama de anormalul acestor trairi explicatiile amuzante ce se fac auzite adeseori in randul ‘gardienilor absenti: “sta pentru ca ii place, daca nu i-ar placea ar pleca“ sau “nu ma amestec, pentru ca daca o fac, ea va fi cea care ma va blama ca am intervenit si il va apara pe agresor“ sunt inacceptabile.

3. Caracterul secret, privat, care face ca victima sa aiba un acces mai mic la surse de sprijin, apare invariabil in cazul violentei in familie. Daca la inceput, victimele suprinse de agresor ar avea intentia de a cauta ajutor, de a spune celor apropiati, in timp, ele nu o mai pot face, deoarece se supun unui
ordin mai mult sau mai putin explicit al agresorului, acela de a-si indeparta familia si prietenii, cei la care ar putea sa recurga in momentele dificile.

4. Ne-interventionismul. Reprezinta tendinta celorlalti de a trece sub tacere astfel de manifestari si e un specific consemnat de toata literatura din domeniu. Acest specific al violentei domestice l-a condus pe Felson la o descrire triunghiulara a ei, avand urmatoarele puncte de sprijin: agresor, victima si “gardianul absent“.
5. Aspectele de tortura ale femeii victima sunt cvasiprezente in violenta domestica.

6. Violenta domestica are un registru larg de manifestari: psihice, fizice, sexuale si sociale. Ele se pot combina intr-un amalgam infernal si cu anumite consecinte evidente, de suprafata, dar si de profunzime asupra victimelor. Femei care isi pierd increderea si bucuria vietii, copii care cresc invatand violenta ca pe o metoda de schimb in relatiile cu ceilalti sunt dramaticele dovezi ale
modificarilor profunde ce apar in cazul victimelor violentei domestice.
Principala functie in familie, aceea de a creste tinerele generatii, facandu-le capabile de o viata autonoma si de a-si asuma responsabilitatea cresterii generatiei urmatoare, este profund alterata de violenta.

Brazelton si Greenspan (2001), identifica nevoile copilului pentru o dezvoltare normala ca fiind:
1. Nevoia de a avea relatii emotionale calde, apropiate, stabile;
2. Nevoia de a fi protejat fizic, de a avea siguranta si o viata regulata;
3. Nevoia de a avea experiente adaptate nivelului de dezvoltare a copilului;
4. Nevoia de a avea limite, de viata cotidiana structurata si de responsabilitati adecvate nivelului de dezvoltare;
5. Nevoia de experiente adecvate diferentelor individuale ale copilului, intereselor lui particulare;
6. Nevoia de a trai intr-o comunitate stabila, de a beneficia de sprijinul si cultura acesteia;
7. Nevoia de a avea un viitor protejat.


Parintii violenti vor expune copiii la riscuri fizice, fie prin tintirea lor in timpul incidentelor de violenta, fie prin neglijarea lor.
In familiile violente stabilitatea si reguleritatea vietii e intrerupta de evenimente violente si nu exista o preocupare speciala pentru a procura copilului experientele de care are nevoie, in acord cu varsta si particularitatile ei.

Responsabilitatile acordate copiilor depasesc de regula capacitatile lor, devenind abuzuri. Intrebata asupra dorintei ei de a avea copii atunci cand va fi mare, o fetita provenind dintr-un cuplu violent, raspunde: “da, vreau sa am copii pentru ca vreau sa ma ingrijeasca si pe mine cineva, ca am obosit tot avand grija de parintii mei…“ .


Regula existentei familiilor violente este marginalizarea lor in comunitate. Ca o consecinta a acestei marginalizari, din randurile familiilor violente provin cei mai multi copii analfabeti sau cu abandon scolar.

Cat despre viitor, unul din semnele distincte ale victimelor violentei domestice e absenta planurilor de viitor, asa cum capacitatea femeii victima de a-si construi un plan de viitor si de a-l urmari cu consecventa o consideram a fi semnul reabilitarii ei, dupa convietuirea cu un partener violent.

Program OMS pentru prevenirea violentei

Consecintele maladive ale violentei au determinat OMS sa lanseze, in 1996, un program de prevenire a violentei, in special amanifestarii de violenta in familie.

Programul indica 4 nivele de risc si in acelasi timp, de interventii necesare in abordarea fenomenului :

1. Nivelul individual :
Riscul de violenta e dat de experiente anterioare de abuz si respingere, precum si de boli si tulburari mintale.
Este evident faptul ca ample programe de educatie comunitara pot fi de maxima utilitate la acest nivel.

2. Nivelul interpersonal :
Riscul de violenta se leaga de consumul de alcool sau droguri, de controlul barbatului asupra bunurilor familiei, precum si de conflictele in cadrul familiei.
Preventia inseamna cresterea coeziunii familiei, cultivarea bunelor relatii intre parinti si copii si incurajarea femeii spre a lua parte la controlul veniturilor casei.

3. Nivelul institutional :
Este reprezentat de factorii cauzali pentru comportamentele violente : statutul socioeconomic scazut, somajul, etc.
Preventia se poate materializa prin frecventarea scolilor si a programelor educative comunitare, dezvoltarea serviciilor si a facilitatilor pentru familii in vecinatate, etc.

4. Nivelul structural :
Riscul de violenta este insotit de tolerarea culturala a violentei in rezolvarea disputelor, promovarea unor roluri de gen rigide, cultivarea dominantei elementului masculin.
Protectia o reprezinta stabilitatea politica, un control al pietei muncii, promovarea egalitatii de gen si a non violentei in societate.

Atata vreme cat violenta domestica e ignorata, lasata sa isi continue existenta secreta si devastatoare, nu putem vorbi de o reala politica sociala, tinzand spre o buna calitate a vietii individului si a familiei.

Notă:

Informațiile prezente provin de pe Violenta, Aspecte generale – volum coord. de Gilles Ferreol si Adrian Neculau, Dictionarul Enciclopedic Roman – vol. IV, editura Politica, Bucuresti 1966, http://www.psihiatrie.org/artb/violenta-si-boala-ps-1.php?idr=86 , Violenta si boala psihica – D. PRELIPCEANU, https://dgaspctr.ro/violenta-si-abuzul-in-familie-si-societatea/

Nu puteți controla abuzul dar puteți lua anumite decizii care să vă ocrotească și pe dumneavoastră și familia dumneavoastră

Hotărârea de a rămâne

A pleca dintr-o relație abuzivă poate fi un lucru foarte dificil şi probabil că nu este cea mai bună opțiune pentru dumneavoastră într-un anumit moment. Dacă planificați să rămâneți în această relație, vă puteți lua câteva precauții. De exemplu:

  • Păstrați un telefon într-o cameră care se închide dinăuntru și memorați numerele de telefon de urgență.
  • Purtați un telefon mobil.
  • Hotărâți și planificați unde veți merge dacă plecați de acasă (chiar dacă nu credeți că veți avea nevoie de acest lucru).
  • Inventați un cod de urgență pentru copii, prieteni, rude sau vecini care să îi avertizeze că aveți probleme și aveți nevoie de ajutor.
  • Dacă sunteți în siguranță să faceți acest lucru, atunci pregătiți o geantă / rucsac unde să aveți numere de telefon importante și lucruri folositoare, într-un loc de unde puteți să-l luați repede în cazul în care trebuie să plecați în grabă.

Dacă sunteți atacată şi vă aflați în pericol imediat:

  • Sunați la Poliție 112 când puteți.
  • Plecați, dacă puteți.
  • Dacă nu puteți pleca, atunci încercați să evitați locuri cum ar fi bucătăria sau garajul unde se află multe arme potențiale.
  • De asemenea încercați să evitați camere mici, cum ar fi debaraua sau alte locuri strâmte unde vă veți simți prinsă în capcană. Încercați să nu mergeți în camerele unde nu există ferestre.
  • Încercați să dați de știre prietenilor, rudelor sau unui vecin că aveți probleme și aveți nevoie de ajutor.

Pregătiți-vă de plecare

Dacă planificați să plecați, hotărâți când și unde veți merge.

  • E bine să mărturisiți copiilor că s-ar putea să fiți nevoiți să plecați de acasă la un moment dat. Asigurați-vă că sunt destul de mari încât să înțeleagă că acest lucru trebuie păstrat secret și consolați-i că aveți planuri pentru a-i proteja și a-i ocroti dar aveți nevoie de cooperarea lor pentru aceasta.
  • Încercați să întocmiți un plan de scăpare și arătați-l copiilor dumneavoastră.
  • Inventați un cod de urgență pentru a le da de știre copiilor dumneavoastră că e timpul să plecați ACUM.
  • Dacă puteți, deschideți un cont de economii pe numele dumneavoastră pentru a stabili și a mări o independență financiară proprie.
  • Găsiți persoana care vă va permite dumneavoastră și copiilor să stați cu ea sau să vă împrumute niște bani.
  • Lăsați un set de chei, bani și copii xerox ale documentelor importante la o persoană în care aveți încredere.
  • Verificați planul de siguranță cu Organizația de Asistență pentru Femei sau cu o persoană care vă sprijină în această hotărâre.

Ce să luați?

Dacă plecați, încercați să luați lucrurile esențiale, mai ales documente și acte care vor fi mai greu de recuperat mai târziu. Dar nu uitați că lucrul cel mai important este să ajungeți într-un loc sigur. Nu vă faceți griji dacă nu reușiți să luați nimic din lucrurile menționate mai jos. Vă puteți întoarce după ele mai târziu, însoțită de o persoană care să vă ajute.

Lucrurile esențiale:

  • Bani
  • Haine
  • Acte de identitate (permis de conducere, pașaport, certificate de naștere pentru dumneavoastră și pentru copii)
  • Medicamente
  • Carduri de bancă, carduri de credit
  • Cheile de la mașină, de la casă și de la birou
  • Jucăriile preferate ale copiilor și pături.
  • Numere de telefon importante

Alte lucruri folositoare:

  • Informații cu privire la asigurarea de sănătate
  • Acte pentru asistență socială
  • Documente și acte de la școală și medicale
  • Card de sanatate, documente medicale pentru copii
  • Acte de domiciliu cum ar fi contractul de închiriere, act de proprietate sau extrase de cont ale plăților ipotecii.
  • Documente financiare
  • Certificatul de căsătorie
  • Hotărâri judecătorești de protecție
  • Acte de custodie
  • Acte de imigrare
  • Lucruri sentimentale cum ar fi fotografii sau cărți preferate.

Lucruri de făcut pentru a rămâne în siguranță după ce ați plecat

Știm că atunci când plecați dintr-o relație abuzivă nu înseamnă că s-a terminat și cu violența. Multe femei experimentează abuzul din partea foștilor parteneri. De aceea, trebuie să luați măsuri pentru a fi în siguranță în noua dumneavoastră locuință.

De exemplu:

  • Păstrați legătura cu Organizația de Asistență pentru Femei și cu serviciul local de violență domestică. Aceștia vă vor ajuta să fiți în siguranță pe măsură ce se schimbă împrejurările.
  • Obțineți un număr de telefon anonim, care să nu fie afișat.
  • Un aparat care să afișeze numerele de telefon ce vă apelează și cu un robot.
  • Salvați toate mesajele care vă amenință sau care încalcă orice hotărâre judecătorească cu privire la violența domestică.
  • Deschideți conturi noi, doar pe numele dumneavoastră.
  • Evitați să rămâneți acasă singură și diversificați rutina zilnică – schimbați modul de a ajunge la serviciu, și nu mergeți prea des la aceeași bancă sau la același magazin. Dacă trebuie să vă întâlniți cu partenerul dumneavoastră, încercați să faceți acest lucru într-un loc public. Organizația de Asistență pentru Femei va analiza aceste probleme cu dumneavoastră în timpul unei sesiuni de planificare a siguranței.
  • Pregătiți-i pe copii să știe ce să facă în cazul în care îl văd pe abuzator, și înștiințați-l profesorul lor că doar dumneavoastră aveți voie să-i luați pe copii de la școală. Încercați să vă asigurați că nimeni din școala copiilor nu va divulga detaliile dumneavoastră de contact.
  • Vorbiți despre situația dumneavoastră și cu şeful dumneavoastră de la serviciu și organizați măsuri de protecție și la serviciu. Aceasta se poate referi la pauza de prânz, să nu mergeți singură la masă, cereți unui coleg să vă însoțească până la stația de autobuz sau la locul de parcare. Puteți de asemenea să-i dați șefului dumneavoastră o poză cu cel care vă abuzează, în cazul unei confruntări la locul de muncă.

Notă:

Informațiile prezente provin de pe https://www.womensaid.ie/ro/safetyplanning5.html